Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Mihai Kantzer

Peisaj de iarnă cu capcană pentru păsări

Am renunţat demult să-mi imaginez ce se va întâmpla cu materia

Este un semn că m-am împăcat cu ideea

În cele din urmă, vor rămâne doar micro-organisme rezistente

Mai rezistente ca noi, ne spun cercetătorii americani

Am încetat să mai îmi fac speranţe că voi fi clonat

Măcar o parte a creierului meu să depună mărturie

În faţa viitorilor paleontologi

Ce vor dori să afle cum privea lumea un homo sapiens dintr-o ţară din est

Aria lui Broca mă va da de gol

Că îmi plăceau clătitele cu dulceaţă de nuci amare

şi serile de blues, poezie şi jazz

În Bucureştiul îngheţat, când căutam un loc călduţ la picioarele tale

Ca un şarpe încolăcit în jurul prăzii, fremătând de plăcere

Am decis să nu mai dau atenţie încălzirii globale

Din ziua în care RADET-ul a oprit agentul termic

Îţi aminteşti cum făceam piruete împreună în baie nopţi de-a rândul

Nebuni ca în peisajele hibernale ale lui Bruegel cel Bătrân

Aşteptând ca (alt)cineva să întoarcă discul

Noi eram prea concentraţi să fie totul perfect.

 

Anotimpuri aparente

Poate ai observat, anotimpurile trec în fugă prin oraşul nostru

Nu lasă urme, doar câteva poze pe Facebook

Se păstrează un timp în Cloud, apoi dispar fără urmă

Rămân doar aşa, în mintea noastră

Îmbibată de alcool, fără o adresă precisă

În aburii ce se ridică după lăsarea întunericului

Iată, toamna a trecut!, ţi-am zis

şi nu am observat niciunul când s-a crăpat de ziuă

Nimeni nu a venit încă să dea stingerea

Prietenii au simţit că se termină proviziile şi s-au mutat

Într-un loc mai sigur, departe de capcanele fiscului

Noi am rămas să ne facem declaraţii de dragoste

Deşi amândoi ne gândeam la altceva.

 

Globalizare

De ce să mai ţin secretă combinaţia genomului meu?

Am spoit toţi pereţii acasă cu formula rezultată

I-am invitat pe oaspeţii mei să o transcrie metodic

În carneţelele lor negre de buzunar

Să se inspire din ea pentru viitoarele proiecte

În fond, eu mă insinuez târziu, meritul este modest

Atâtea generaţii ilustre şi-au lăsat amintiri în această formulă

La care fiecare a contribuit cu ceva

Încet şi sigur ca într-un furnicar disciplinat

Ce iese la suprafaţă în amurg să cunoască lumea

Nimeni nu se mai aştepta, reflexele erau anesteziate

Fructul discret al diviziunii muncii organizate

De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi

Aşa se spunea cândva

Nu bănuiam pe atunci efectele incipiente ale globalizării

Se insinuau perfid la marginea cartierului nostru

Nimeni nu ne-a anunţat, am aflat singuri, mult mai târziu,

Eram deja prea obosiţi să mai discutăm despre asta.

 

Funcţii vitale

Acum când menţinerea funcţiilor vitale

A devenit un joc de societate mult prea elitist

Orice stimulent care reduce gradul de îndatorare este binevenit

Cât timp voucherele de vacanţă încă mai sunt valabile

În cotloanele motoarelor de căutare

voi găsi la nevoie o pastilă de a doua zi,

O listă de aşteptare pe care pot staţiona cât doresc

În nopţile insomniace când

Controlorii de zbor, ignorând semnalele luminoase,

Dau undă verde cocorilor spre ţările calde.

© 2007 Revista Ramuri